Trăieşte...deci nu sta, călătoreşte!

De când mă ştiu mi-a plăcut să umblu hai sau cu traista-n băţ uneori...deja mă simt de parcă am început să îmi scriu memoriile :)
 I-am promis lui Cristi (cel care m-a dus ultima dată moca, cu maşina de la Sibiu la Bucureşti) că îmi fac blog de călătorii, indirect i-am promis lui Timo (despre el am să vă scriu dar puţin mai încolo, cine este şi cu ce se ocupă ) şi nu în ultimul rând mi-am propus mie acest lucru...şi după ce a trecut o vreme (că la mine e greu începutul), iacătă- mă construind încet şi cu migală un alt proiect practic, care sper eu să prindă aripi.
  Revenind la copilărie, căci de acolo pleacă totul, îmi plăcea să iau pădurile şi dealurile la pas, alături de ai mei fraţi şi verişori, în căutare de bureţi, zmeură, fragi, alune etc sau pur şi simplu plecam (în mintea noastră ce e drept) cu câinii la vânătoare. Şi umblam cât era ziua de lungă, căţărându-ne prin copaci sau dându-pe pe fund la vale, pe covoare de frunze...Dacă azi eram zmei, mâine eram ninja-lăi sau samurai, cowboy sau indieni...etc

  Prima călătorie mai lungă, de care îmi aduc aminte a fost la 13 - 14 ani, din Slatina, căci acolo am locuit până în 1995 până la Milcov, o localitate la vreo 5-6 km de oraş. Impreună cu fratele meu şi alţi copii de la bloc am plecat destul de dimineaţă şi am luat-o pe linia ferată până la Halta Milcov mai exact. Am trecut pe lângă o stănă  cu căini ciobăneşti imenşi pentru noi copii, am traversat o pădurice şi odată ajunşi , tipul care avea halta în grijă ne-a primit cu drag, ne-a arătat cum se schimbă liniile de tren şi ce face fiecae buton din centrul său de comandă. A fost chiar o aventură pe cinste iar seara târziu când am ajuns frânţi acasă, eram tare mândrii de isprava noastră.

  Au urmat excursiile din perioada şcolii generale şi cele din timpul liceului pe care le savuram cu cel mai drag.
Prima ieşire din ţară a fost la unchiul meu în Spania, am stat aproape o lună de zile. Dacă până în acel moment nu văzusem  şi mai ales nu mă scăldasem în mare , iată că am avut ocazia pentru prima dată să mă bălăcesc nu în Marea Neagră ci  în Mediterană. E şi asta o relizare, nu-i aşa? :)
   Au mai urmat multe drumeţii prin ţară. cel mai adesea la concerte şi festivaluri şi încă un trip, cu tir-ul firmei la care lucra fratele meu, de această dată. Plecare a fost din România cu destinaţia Danemarca şi înapoi.
Călătoritul ăsta e ca un microb, odată ce i-ai prins gustul cu greu mai stai locului. După muzică a devenit ce-a de-a doua pasiune a vieţii mele. Ultimul trip s-a numit Bulgaria şi despre această aventură promit să revin cu detalii cât mai curănd.

 Pace şi dragoste până data viitoare! V-am pupat! :)